Sanziene , Sanziene….

Fată dragă, pune-ţi ie,
Şi cinsteşte-o prin purtare,
Nu-i un moft, e-o datorie
Şi o clipă de-nchinare.
Au purtat-o şi străbunii
Când plecau la liturghie,
Are-n ea gustul ţărânii
Şi-al iubirii de moşie.
Au cusut în pânza deasă
Greu, cu sufletu-n litanii
Şi în lacrimă pioasă
Au albit aceste danii.
Semne magice, discrete,
Doruri prinse-n fir de aţă
Parcă-s tainice versete,
Plâns şi slavă pentru viaţă.
Erminii prin acul vremii,
Cruce, floare, frunză, ram,
Tu de-mbraci haina luminii
Porţi icoana unui neam.
Preţuieşte-o! Este sacră!
Şi în strai de sărbătoare
Tu colindă lumea toată,
Dă de veste la hotare
Că româncele-s frumoase
Şi c-am fost şi vom mai fi,
Sânzâiene luminoase
Îmbrăcate-n mândre ii.

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *